UCRAINENII DIN SUDUL BUCOVINEI
1. Așezare, situația demografică și organizarea în teritoriu
Cercetările laborioase ale distinsului istoric Constantin Ungureanu denotă faptul că ucrainenii formau la 1774 circa o treime din populația Bucovinei. Până la 1779 s-au stabilit aici și mulți ucraineni sosiți din Galiția, aceștia fiind scutiți de serviciul militar până în 1830. În acel an, ucrainenii formau 36,3% din populația Bucovinei.
În 1910, anul ultimului recensământ imperial austriac din Bucovina, 38,4% din populație s-a declarat vorbitoare de limba ucraineană (305.101 persoane dintr-un total de 794.929).
Recensământul din 1930 consemna existența a 248.232 ucraineni în Bucovina istorică (29,6% din populația provinciei).
Constantin Ungureanu arată că în perioada 1989 (regiunea Cernăuți) – 1992 (județul Suceava), Bucovina istorică avea o populație de 1.157.205 locuitori, dintre care 41,6% erau ucraineni (471.345 în regiunea Cernăuți și 10.069 în județul Suceava).
Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor din anul 2011, consemna faptul că în judeţul Suceava locuiau 5.916 etnici ucraineni, la o populație stabilă de 634.810 locuitori. Limba ucraineană era vorbită atunci, în calitate de limbă maternă, de 6.097 persoane. Tot în 2011, majoritatea etnicilor ucraineni din județul Suceava s-au declarat ortodocși (4.728 persoane).
Ucrainenii din județul Suceava sunt majoritari în localitățile Bălcăuți, Brodina, Costileva, Gropești, Lupcina, Negostina, Rogojești.
În prezent, în 17 școli din județul Suceava, situate în localități cu o populație ucraineană semnificativă numeric și în orașele Rădăuți, Siret și Suceava, limba ucraineană se studiază în calitate de limbă maternă.
Școlile în cauză sunt următoarele: Şcoala Gimnazială Baineţ; Şcoala Gimnazială Bălcăuţi; Gimnazială Brodina; Şcoala Gimnazială Calafindeşti; Şcoala Gimnazială Grăniceşti; Şcoala Gimnazială Izvoarele Sucevei; Şcoala Gimnazială Măriţei; Şcoala Gimnazială Moldova Suliţa; Liceul Tehnologic „Vasile Cocea” Moldoviţa; Şcoala Gimnazială Pârteştii de Sus; Colegiul Tehnic Rădăuţi; Şcoala Gimnazială „Petru Muşat” Siret; Colegiul Tehnic Laţcu Vodă Siret; Colegiul Naţional Mihai Eminescu Suceava; Şcoala Gimnazială Şerbăuţi; Şcoala Gimnazială Ulma; Şcoala Gimnazială Vatra Moldoviţei.
În plus, la Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării de la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava există o secție de limba ucraineană.
La nivel național, ucrainenii din România sunt reprezentați de Uniunea Ucrainenilor din România (președinte Nicolae Miroslav Petrețchi), care are 11 filiale județene și o filială în București. Președintele filialei din județul Suceava este domnul Ilie Sauciuc.
Uniunea Ucrainenilor din România editează șase periodice lunare: Ecouri ucrainene, Вільне Слово (Cuvântul Liber), Дзвоник (Clopoțelul), Наш Голос (Vocea noastră), Український Вісник (varianta în limba română Curierul ucrainean).
2. Obiceiurile (tradițiile)
Comunitățile ucrainenilor din sudul Bucovinei păstrează în prezent două tipuri de obiceiuri (tradiții): religioase și laice. Menționăm că o parte din comunitățile ucrainene de aici țin sărbătorile pe stil vechi, cealaltă parte pe stil nou.
Principalele sărbători religioase ale ucrainenilor bucovineni sunt sărbătorile pascale, Crăciunul (25 decembrie/7 ianuarie) și Anul Nou (1/14 ianuarie).
Cele trei mari momente naționale sărbătorite de ucrainenii județului Suceava în cadrul filialelor județene și locale ale Uniunii Ucrainenilor din România sunt 9 martie (nașterea poetului național al Ucrainei Taras Șevcenko), 24 august (Ziua Independenței Ucrainei) și luna noiembrie – comemorarea Holodomorului (moartea prin foamete, 1932-1933, indusă de politica agricolă dezastruoasă a guvernului sovietic).
În plus, filiala județeană Suceava a Uniunii Ucrainenilor din România organizează în fiecare an festivalul folcloric interetnic „Conviețuiri”, la care sunt invitate să participe toate etniile din județul Suceava.
2. Obiceiurile (tradițiile) religioase
2.1. Tradițiile pascale
Ucrainenii bucovineni tradiționaliști numesc Învierea „Ziua cea Mare” (ucr. Velykden). Aceasta este prefațată de Duminica Floriilor (Nedilia Vedrbna), urmată de o săptămână de post sever și slujbe religioase și finalizată cu pregătirea faimoaselor pysanky (ouă încondeiate), a păștii (paska) și a sărbătorii religioase propriu-zise din „Ziua cea Mare”.
Ca și la români sau rușii lipoveni, în duminica Floriilor sunt binecuvântate la biserică crenguțe de salcie, substitut pentru crenguțele de palmier care au fost puse în calea Mântuitorului, la intrarea sa în Ierusalim.
Pysanky sunt realizate în Joia Mare, după o tehnică tradițională, desenele (în principal motive florale și vegetale) fiind realizate cu ceară, apoi scufundate în vopsea. Paska tradițională ucraineană nu este preparată cu brânză dulce, ca la români, putând fi considerată un fel de cozonac.
În sâmbăta Paștilor, cojile ouălor folosite pentru prepararea mâncărurilor sunt aruncate într-o apă curgătoare. Credința populară ucraineană arată că aceste ouă ajung, plutind pe apă, în a patra Duminică de Paști, până la Rahmani, populație mitică ce trăiește undeva, sub pământ, dincolo de mări.
În noaptea învierii, ucraineni merg cu ouă sfințite, pască, verdețuri, carne de porc sau miel la biserică. Aceste alimente sunt sfințite, apoi se consumă în familie, în prima zi de Paști. În dimineața acelei zile, există obiceiul ca bărbații să se spele cu picioarele stând pe o secure, pentru ca acestea să devină tari ca fierul.
2.2. Tradițiile de Crăciun
Cele mai importante tradiții ucrainene legate de nașterea lui Iisus sunt legate de pregătirea mesei din ajunul Crăciunului, de mersul cu „Steaua” și cu colinda.
Ca și la polonezii bucovineni, gospodinele pregătesc 12 feluri de mâncare de post pentru cina din ajunul Crăciunului. Aceste feluri variază de la o așezare bucovineană la alta, însă, peste tot se găsesc următoarele: clătite, compot de miere, fasole gătită în diferite feluri, grâu fiert, sarmale, tocăniță de ciuperci.
Simbolistica celor 12 feluri de mâncare este evidentă: numărul apostolilor și numărul lunilor anului.
În ziua ajunului Crăciunului, copiii mai mici merg cu „Steaua”, confecționată dintr-un cadru de lemn cu această formă, pe care se fixează o icoană, diverse ornamente de hârtie colorată și cetină de brad. Acești copii cântă scurte colinde religioase pe la casele gospodarilor. În seara de ajun, adolescenții și gospodarii merg cu colinda pe la cunoscuți, unde sunt serviți cu vin și prăjituri.
2.3. Tradiții de Anul Nou
Cea mai importantă tradiție ucraineană, preluată și de românii din sudul Bucovinei, este „malanca” (teatru popular). „Malanca” este un termen poliform ce acoperă atât dansurile cu capra, cu ursul, cu moșnegii (cele mai vechi), cât și scenetele cu voievozi sau haiduci (cele mai noi). Sub acest aspect, cele mai importante scenete de teatru popular din sudul Bucovinei sunt „Ștefan cel Mare”, „Brâncoveanu”, „Jianu”, „Gruia lui Novac”, „Palenciuc” etc.
3. Tradițiile laice
3.1. Ziua de naștere a lui Taras Hryhorovych Șevcenko (9 martie 1814 – 10 martie 1861). Pictor și ilustrator, poet romantic, folclorist și etnograf, inițiator al literaturii ucrainene moderne și susținător al independenței Ucrainei. Ziua este sărbătorită atât la nivelul central al Uniunii Ucrainenilor din România (UUR), cât și la nivelul filialelor județene și locale.
3.2. Ziua Independenței Ucrainei. Sărbătorită mai cu seamă la nivelul organizației centrale și a organizațiilor județene ale UUR. Se sărbătorește Declarația de Independență a Ucrainei față de Uniunea Sovietică.
Până în 2014, atunci când încă exista un Consulat al Ucrainei la Suceava, această instituție organiza Ziua Independenței Ucrainei. Erau invitate grupuri folclorice ale ucrainenilor din județul Suceava, conducerile organizațiilor județene și locale ale UUR, reprezentanți ai comunităților etnice din sudul Bucovinei, ale autorităților locale și județene, oameni de cultură etc.
3.3. Comemorarea Holodomorului (moartea prin foamete). Este organizată anual în luna noiembrie, în principal la nivelul organizației județene a UUR. La sediul organizației județene a UUR Suceava se prezintă diferite comunicări științifice privitoare la genocidul prin foamete, organizat de autoritățile sovietice împotriva populației ucrainene, în anii 1932-1933, care a dus la moartea a 10 milioane persoane.
3.4. Festivalul folcloric interetnic „Conviețuiri”
Inițiat de organizația județeană Suceava a UUR în anul 1994, ajuns la ediția a XXVI-lea în 2019. Datorită situației pandemice, nu au fost organizate ediții în 2020 și 2021. Participă ansambluri folclorice, coruri, grupuri vocale etc., reprezentând toate comunitățile etnice din județul Suceava (inclusiv majoritatea românească).
Cele mai importante ansambluri folclorice ale ucrainenilor din sudul Bucovinei sunt „Kozaciok” din Bălcăuți, „Kolomeika” din Siret. Pe lângă acestea, se mai remarcă grupul vocal „Soacrele” din Suceava, grupul vocal-instrumental „Strunele Negostinei” din Negostina și taraful „Huțulca” din Ulma.
4. Proverbe și povești
Ucrainenii din sudul Bucovinei dețin o comoară nesecată de proverbe și povești. Copii acestei comunități le pot fie auzi direct, de la bătrâni satelor (personal, de-a lungul anilor, am auzit multe proverbe ucrainene în satul Rădăuți), fie le pot consulta mediat, la cursurile de Istoria și tradiția minorității ucrainene, predate în cele 17 școli mai sus menționate.
Inserăm în continuare un buchet de proverbe ucrainene semnificative, alături de două povești.
4.1. Proverbe
1. Cioara n-o să fie niciodată șoim.
2. Focul începe cu scântei.
3. Lupul flămând e întotdeauna mai tare decât câinele sătul.
4. Înțelepciunea stă în cap, nu în barbă.
5. Oricâte și orice ai face, taurul nu dă lapte.
6. Pământul acoperă greșelile doctorului.
7. Pâinea împrumutată cade greu la stomac.
8. Prostul prea stăruitor e mai rău ca dușmanul.
9. Sufletele negre poartă haine albe.
10. Ține focul departe de paie.
3.2. Povești
Câinele bătrân
A fost odată un bărbat care avea un câine. Când era tânăr, câinele era răsfățat, când a îmbătrânit era mereu bătut și dat afară din casă. Așa că s-a dus și s-a întins în afara gardului, iar un lup s-a apropiat de el și i-a spus:
– Cățelușule, de ce ești așa de supărat?
– Când eram tânăr, mă răsfățau. De când am îmbătrânit, tot timpul mă bat!
Lupul spuse atunci:
– Îl văd pe stăpânul tău pe câmp; du-te la el și poate că îți va da ceva!
– Nu, spuse câinele. Acum nici nu mă lasă să ies din ogradă, tot timpul numai mă bate.
– Îmi pare rău de tine și vreau să te ajut. Văd că stăpâna ta și-a pus copilul jos, sub căruța aceea. Îl voi fura și o să mă face că fug cu el. Aleargă după mine și latră și, chiar nu mai ai dinți, prefă-te că mă muști, ca stăpâna ta să te vadă că vrei să scapi copilul!
Lupul a apucat copilul și a început să fugă. Câinele s-a luat după el și se făcea că îl mușcă. Stăpâna sa i-a văzut și s-a luat după ei cu o sapă, strigând în același timp:
– Bărbate, lupul ne-a luat copilul! Nu vezi? Lupul a înhățat copilul!
Omul a urmărit lupul și și-a scăpat băiatul.
– Bătrân câine curajos! a spus el. Ești bătrân și nu ai dinți dar ne-ai sărit în ajutor la nevoie și nu ai lăsat să ne fie furat băiat!
De atunci înainte, femeia și bărbatul i-au dat bătrânului câine de mâncare în fiecare zi.
Povestea cârtiței
Cândva, un om bogat și un om sărac aveau un ogor în comun și l-au semănat – în aceeași vreme – cu grâu. Dumnezeu a binecuvântat munca săracului și i-a făcut sămânța să crească, dar sămânța omului bogat nu s-a înmulțit.
Atunci bogatul a pretins acea parte a câmpului în care răsărise grâul și i-a spus săracului:
– Ia te uită, grâul meu s-a făcut iar al tău nu! Bietul sărac a tăgăduit, dar bogatul nu a vrut să asculte, ci i-a spus:
– Dacă nu mă crezi măi sărace, hai pe câmp mâine dimineață, înainte de zori, și Dumnezeu va judeca între noi.
Bietul sărac s-a dus acasă. Bogatul a săpat o groapă adâncă în ogorul săracului, și-a așezat fiul în ea și i-a zis: Fiul meu, când vin aici mâine dimineață și întreb al cui este câmpul, spui că este al bogatului, adică al meu. Apoi și-a acoperit bine fiul cu paie și a plecat și el casă.
Dimineața, toți oamenii s-au adunat și s-au dus la câmp, iar bogatul a strigat: „Vorbește, Doamne! al cui ogor este acesta, al săracului ori al bogatului?
– Al bogatului, al bogatului!, a strigat o voce din mijlocul câmpului.
Dar Domnul Însuși se afla printre oamenii adunați acolo și El a spus:
– Nu ascultați glasul acesta, pentru că ogorul este cu adevărat al săracului.
Apoi le-a povestit tuturor oamenilor cum s-au întâmplat lucrurile și i-a spus fiului bogatului:
– Rămâi acolo unde ești și stai sub pământ toate zilele tale, atât timp cât soarele va fi pe cer.
Pe loc, fiul bogatului a devenit cârtiță și, de aceea, cârtița fuge tot timpul de lumina zilei.
