RUȘII LIPOVENI DIN SUDUL BUCOVINEI
1.Așezare, situația demografică și organizarea în teritoriu
Sursele istorice arată că lipovenii erau stabiliți la Stupca și la Lipoveni/Sokalinci (Mitocul Dragomirnei) înainte de războiul ruso-turc din 1768-1774. La izbucnirea acestui război, lipovenii s-au refugiat în Imperiul Rus deoarece se temeau de persecuție pe care autoritățile din Moldova, pe atunci provincie a Imperiului Otoman, le puteau declanșa împotriva lor. Post 1778, o parte din lipovenii plecați au revenit la Lipoveni, întemeind o colonie în care devin, treptat, majoritari din punct de vedere etnic.
În 1780, după intrareaBucovinei în cadrul Imperiului Austriac, a fost întemeiată colonia de lipoveni Climăuți, de pe moșia Tarnauca, sat aflat în proprietatea mănăstirii Putna. Colonia în cauză a fost întemeiată de 20 familii de lipoveni sosiți din Moldova. În 1785-1786 se definitiva procesul de înființare a coloniei de lipoveni de la Fântăna Albă (Belaia Krinița), unde în 1844 au fost puse bazele unei mănăstiri. În 1846, în această localitate din regiunea Cernăuți, se înființa mitropolia credincioșilor de rit vechi din toată lumea.
În 1837 era întemeiată a patra colonie de lipoveni din Bucovina în satul Mihodra. Câțiva ani mai târziu a fost întemeiată o nouă colonie de lipoveni în apropiere, pe teritoriul satului Lucavăț pe Siret, unde s-au mutat și lipovenii de la Mihodra.
Istoricul Johann Polek arăta că în anul 1844, în Bucovina locuiau deja 1696 ruși lipoveni, numărul lor ajungând la 2986 în 1868 și 3232 în 1910.
Coloniștii lipoveni s-au remarcat în Bucovina în calitate de buni agricultori, legumicultori și pomicultori, fiind împărțiți în 3 grupuri: cei care aveau preoți („popovți”), cei fără preoți („bezpopovți”) și adoratorii Maicii Domnului („bohorodniki”).
Recensământul din 1930 consemna existența a 3218 lipoveni în Bucovina, majoritatea lor absolută locuind în Climăuți, Fântâna Albă, Lipoveni și Lucavățul de Jos.
Recensământul din 1992 consemna existența a 2614 ruși pe teritoriul județului Suceava. Majoritatea lor erau ruși lipoveni, ce locuiau în Climăuți și Lipoveni. Recensământul din 2002 indica prezența a 1433 etnici ruși în județul Suceava. Circa 900 de ruși locuiesc în localitatea Manolea din comuna Forăști, județul Suceava. Aceștia nu sunt urmașii vechilor coloniști din timpul perioadei austriece, ci urmașii celor care au emigrat din fostul Imperiu Rus post 1917, datorită persecuțiilor antireligioase.
Comunitatea Rușilor Lipoveni din România (CRLR) este condusă de Silviu Feodor, deputat în parlamentul României. În județul Suceava, există filiale ale acestei organizații la Climăuți, Gura Humorului (președinte Miftode Timofte), Suceava (președinte Timofeiov Simion).
Menționăm că doamna Palaghia (Paula) Radion, profesoară de istorie la Colegiul Tehnic „Mihai Băcescu” din Fălticeni este membru al Consiliului Director al CRLR, președinte al Comisiei de Cultură, Culte și editare carte. Totodată, ea este și redactor șef al revistei „Kitej-Grad”, periodic lunar de cultură și istorie a Comunității Rușilor Lipoveni din România. Al doilea periodic al acestei organizații se numește „Зори” (Zorile).
2. Obiceiurile (tradițiile)
Tradițiile rușilor lipoveni sunt influențate în mod decisiv de religia lor și de faptul că, până în prezent, sunt credincioși de rit „vechi”, adepți ai calendarului iulian. Bucovina reprezintă o zonă aparte pentru credincioșii de rit vechi deoarece, până în 1940, sediul mitropoliei credincioșilor de rit vechi din toată lumea se găsea la Fântâna Albă (Belaia Krinița) din regiunea Cernăuți. Acest sediu s-a mutat atunci la Brăila, unde se găsește și astăzi.
În plus, în localitatea Manolea (comuna Forăști, jud. Suceava) există două așezăminte religioase ale rușilor lipoveni: mănăstirea de călugări „Sfântul Nicolae de Iarnă” (hram sărbătorit pe 19 decembrie) și Schitul de maici „Maica Domnului din Tihvinsk”.
Spre deosebire de ceilalți ortodocși, rușii lipoveni își fac semnul crucii cu două degete, gest ce face trimitere la natura divină și cea umană a lui Iisus Hristos iar preoții oficiază liturghia cu șapte prescuri în loc de cinci. Totodată, rușii lipoveni au cel puțin câte un set de veștminte pe care le îmbracă numai la biserică.
Tradițiile religioase ale rușilor lipoveni sunt legate în principal de Crăciun, An Nou și Paști.
2.1. Sărbătorirea Crăciunului
La rușii lipoveni, Crăciunul se sărbătorește pe stil vechi, pe 7 ianuarie. Înainte de Cвятки (Sărbătorile Crăciunului), se face curățenie în toată casa, se taie porcul și se prepară bucatele. O atenție specială se acordă curățării crucifixurilor și icoanelor de la „colțul cu icoane” (Божнuчкa). Ca un element de noutate, în prezent rușii lipoveni pregătesc și ei bradul de Crăciun.
În seara de ajun, toți membrii familiei participă la liturghia de noapte (Oьᴄенощная). În ziua de Crăciun, după Liturghie, preotul dă dezlegarea pentru ieșirea din post (paᴣᴤaьлeнue), după care familia se așează la o masă copioasă și așteaptă colindătorii (xpиcтacлaвщики). Aceștia, în grupuri de 4-6 persoane, îl colindă mai întâi pe părintele paroh, apoi trec la colindatul cunoscuților. Se cântă un singur colind, „Hristos se naște” (Xpucmoc Poжᴏaemcя). În funcție de vârstă, aceștia sunt răsplătiți cu vin, prăjituri etc.
2.2. Sărbătorirea Anului Nou. La rușii lipoveni, ajunul noului an nu este o sărbătoare „de petrecere”, ci una exclusiv religioasă (Sfântul Vasile cel Mare), în care se ține post total.
2.3. Boboteaza. Se sărbătorește pe 19 ianuarie. Preotul sfințește cu apa sfințită casa, ograda, hambarul, grajdul. Ca și la ucraineni sau români, apa sfințită se păstrează peste an, fiind considerată medicament și mijloc de protecție împotriva duhurilor necurate.
2.4. Sărbătorile pascale
Foarte importantă este Săptămâna de Lăsatul Secului (Maslenița). Atunci credincioșii cântă cântece vesele și mănâncă preparate tradiționale făcute pe bază de lapte și brânză, în special celebrele vareniki (colțunași umpluți atunci cu brânză) și blini (clătite, preparate atunci tot cu brânză).
De Florii, când se sărbătorește intrarea lui Iisus (rușii lipoveni preferă forma Isus) în Ierusalim, în biserică se pune multă iarbă pe dușumele, credincioșii ținând în mâini crenguțe de salcie, substitut al crenguțelor de palmier din biblie.
În dimineața Învierii, sunt sfințite bucatele aduse la biserică. Paștele se sărbătorește în familie, cu un meniu și într-un mod asemănător cu cel al românilor și ucrainenilor. Mielul pascal nu se regăsește în tradiția rușilor lipoveni.
În timpul Paștilor, lipovenii care se întâlnesc se sărută de trei ori, rostind Hristos voskrese! (Hristos a înviat!) și primind răspunsul Voistinu voskrese! (Adevărat a înviat!).
2.5. Schimbarea la față a Domnului. Sărbătorită pe 19 august, numită și „sărbătoarea merelor”. Merele sunt sfințite cu un ritual asemănător celui al sfințirii bucatelor din dimineața primei zile de Paști.
3. Proverbe și povești
Proverbele și poveștile care circulă printre rușii lipoveni din Bucovina vizează în general raporturile omului cu Dumnezeu și spiritele rele, cu animalele, cu gospodăria și viața de familie. Redăm în continuare o serie de mostre reprezentative în acest sens.
1. De țap să te păzești din față, de cal din spate iar de omul rău din toate părțile.
2. Dracul nu ară, nu sapă, ci îi învață pe oameni la rău.
3. Dumnezeu a dat drumul, iar dracul ocolul.
4. N-are nici cal, nici căruță dar vrea să se urce.
5. Vulpea păcălește șapte lupi.
Nevasta cea leneşă
A fost odată o femeie cu bărbat. Nevasta era o leneșă fără pereche, care nu vroia să facă nimic. Luându-se pe gânduri și nemaiputând răbda, bărbatul îi spuse odată:
Iar nevasta îi răspunse:
– Fiindcă n-am vârtelniţă. Du-te la pădure, doboară un copac şi fă-mi vârtelniţă. Atunci am să torc.
Bărbatul își luă toporul şi se duse la pădure. Nevasta îi spuse să taie un anume copac din cutare loc. Ea se duse repede pe alt drum, ajunse înaintea bărbatului, găsi o scorbură şi se cuibări în ea.
Bărbatul sosi şi se pregătea să taie arborele. Deodată răsună glasul femeii:
– Măi creștine, nu fă vârtelniţă căci o să-ţi moară femeia!
Ţăranul vroia să facă vârtelniţa, dar nu voia să îi moară nevasta. De aceea, se duse către casă. Nevasta reuși să ajungă acasă înaintea lui şi se culcă pe cuptor.
– Nu vreau să mori, și începu să îi povestească ce și cum.
După un răstimp, ţăranul se duse iarăşi să facă vârtelniţă. Nevestica se duse din nou pe alt drum şi glăsui la fel ca data trecută. Milos din fire, bărbatul nu făcu vârtelniţă nici atunci.
Și a treia oară lucrurile s-au întâmplat la fel.
A patra oară însă, ţăranul a tăiat însă copacul, zicând:
– Tot o să fac o vârtelniță, chiar dacă îmi moare soția.
Făcu vârtelniţa, o aduse acasă, dar nevestica ajunse între timp acasă şi se culcă pe cuptor.
Bărbatul îi spuse:
Neavând ce face, femeia luă nişte in şi se aşeză la tors. Toarse primele două fire iar la al treilea mâna îi căzu iar ea se prăbuși pe podele şi începu să horcăie. Părea că o să moară. Bărbatul și-a dat, în sfârșit, seama că soția lui se prefăcea.
Femeia nu zise nimic deoarece îşi dădea, chipurile, duhul!
Ţăranul înşfăcă atunci un bici şi începu să o bată. Soţia și sări în picioare şi o luă la fugă.
Bărbatul o bătu până când femeia a recunoscut că totul se datora lenei. Ea se făcu o soție harnică iar soţii începură să ducă un trai îndestulat.
