POLONEZII DIN NORDUL BUCOVINEI

Începând cu secolul al XIV-lea tot mai mulți meseriași, negustori și agricultori polonezi au început să se mute cu traiul în Bucovina, proces care a luat avânt după alipirea ținutului la Galiția în 1786 de către Imperiul Austriac. Printre cei refugiați în Bucovina se numărau mulți țărani care erau nemulțumiți de iobăgia din teritoriul polonez. 

Muntenii polonezi soseau sistematic în Bucovina, găsind un nou drum în căutarea unor condiții mai bune de trai. În secolele al XVIII-XIX-lea polonezii au creat comunități rurale aparte în Bucovina. Au apărut mici comunități în Pătrăuții de Jos, Tereblecea, Crăsnișoara Veche, Solonețul Nou, Cernăuți și Clocucica. În 1910 numărul polonezilor din Bucovina era de 36.219. Polonezii din Bucovina erau în primul rând agricultori, însă erau și specialiști în minerit, meșteri în prelucrarea lemnului și a sticlei, lucrători la căile ferate, învățători și slujitori ai Bisericii.

În momentul de față, în regiunea Cernăuți locuiesc circa 5.200 de polonezi, potrivit președintelui Societății pentru Cultura Poloneză „Adam Mickiewicz” din regiunea Cernăuți, Wladyslaw Strutynski. Din anul 2003 la Cernăuți, centrul administrativ al regiunii și raionului cu același nume, funcționează un Centru cultural-educațional polonez, desfășurându-și activitățile în cadrul Gimnaziului nr. 3. Copiii învață limba poloneză, tradițiile poporului polonez, elemente de culturală și spiritualitate. Limba poloneză este predată în satele Crăsnișoara Veche, Panca, Pătrăuții de Jos și în Cernăuți. Pe teritoriul regiunii Cernăuți funcționează 10 biserici catolice, vizitate de etnicii polonezi.

În anul 1883 la Cernăuți a văzut lumina tiparului ziarul „Gazeta Polska Bukowiny”. Editarea acestei publicații a fost întreruptă, pentru ca, în 2007 să aibă o adevărată renaștere a acestui ziar al comunității poloneze din nordul Bucovinei. Ziarul apare lunar, uneori semestrial, fiind consacrat vieții etnicilor polonezi din Bucovina. 

Legenda comorilor nobilului Skibniewski și magnolia vindecătoare

În secolul al XIX-lea în Bucovina au început să apară tot mai multe parcuri: cu copaci decorativi, tufe și arbuști. Tradiția europeană de a dezvolta terenuri cu parcuri a fost preluată din Europa, mai ales de etnicii polonezi. Copacii erau aduși din Austria, Olanda, Germania, Franța, Polonia, Italia. În Bucovina copacii pentru parcuri mai erau aduși din Munții Carpați sau din Cehia.

În 1890, din inițiativa nobilului polonez Stanislav Skibniewski, în localitatea Hliboca (Adâncata) apare un parc domnesc. A fost un parc foarte frumos, care bucura vizitatorii și localnicii. Parcul era gândit după modelul celor din orașele dezvoltate europene. În preajma retragerii sale pe teritoriul Poloniei, Stanislav Skibniewski, potrivit legendelor locale, povestite de jurnalistul cernăuțean Iurie Ciornei, a îngropat pe teritoriul parcului comorile familiei sale moșierești. Nobilul se gândea să se întoarcă peste ani în frumoasa Bucovină sau să le transmită urmașilor săi mesajul că vor găsi în parcul din zona Hlibocii aur și argint. Bucovinenii afirmă că nimeni niciodată nu a găsit acele comori, iar informații despre locul unde au fost îngropate bogățiile nobilului nu sunt. Drumul spre parcul din Hliboca și o plimbare prin el ar reprezenta un adevărat itinerar turistic care ar putea fi dezvoltat în viitor. 

Nu prea știm dacă comoara nobilului va fi vreodată găsită sau dacă este mai mult o legendă locală, însă copacii din parc sunt o adevărată atracție turistică. 

În acest parc, care a apărut datorită eforturilor nobilului Skibniewski, peste 100 de ani înflorea o magnolie. Planta nobilului are propria sa legendă. Se spune că fiica nobilului polonez era grav bolnavă. Moșierul a chemat medicii din Cernăuți, însă nimic nu o ajuta să se vindece. Sub fereastra domniței creștea o magnolie. La un moment dat, aceasta a început să înflorească. Fiica nobilului o privea atent și se simțea tot mai bine. Membrii familiei  Skibniewski spuneau că magnolia înfloritoare a avut o influență vindecătoare asupra fetiței. Legenda magnoliei vindecătoare a făcut înconjurul fostului Imperiu Austriac, dar a fost dată uitării în perioada Uniunii Sovietice. În anii 70 ai secolului trecut, magnolia a fost lovită de fulger. Nimeni nu credea că planta va mai înflori vreodată. Dar, a fost să fie – magnolia a renăscut și înflorește în fiecare primăvară în orășelul Hliboca, în parcul nobilului polonez, într-o zonă plină de legende și mituri. 

Obiceiuri și tradiții de Ziua Morţilor

Multe din tradiții și obiceiuri poloneze sunt legate de sărbătorile religioase, ele fiind cele mai vechi și cele mai respectate din motive confesionale, având și un substrat etnic specific. De exemplu, în localitățile nord-bucovinene, etnicii polonezi își păstrează o serie de tradiții și obiceiuri legate de Ziua Morţilor sau Ziua tuturor Sfinţilor. Etnicii polonezi sunt în mare parte romano-catolici și frecventează cele 10 biserici care funcționează în regiunea Cernăuți. 

Credincioşii merg special la biserică şi la cimitir, curăţă mormintele în preajma zilei de 1 noiembrie şi le înfrumuseţează cu flori, în amintirea celor care cândva i-au însoţit pe drumul vieţii.

În noaptea de 1 noiembrie, fiecare mormânt devine un mic altar al luminii. Mii şi mii de  lumânări sunt aprinse în memoria celor trecuţi în eternitate. Se spune că de Ziua Morților porţile Tărâmului de Dincolo se deschid, iar morţii vin să-i viziteze pe cei vii.

Pe 1 noiembrie, după Sfânta Liturghie dedicată Zilei tuturor Sfinţilor, polonezii petrec după-amiaza în cimitire rugându-se pentru sufletele răposaţilor. Aşa se explică originea consacrării primei zile din Brumar drept zi de pomenire a morţilor. Potrivit etnicilor polonezi din regiunea Cernăuți,  fiecare mormânt devine un mic altar al luminii: învelite în lumina tremurândă a candelelor, crucile par nişte porţi spre lumea de dincolo. O sărbătoare pioasă, care, de sute de ani, înseamnă un refuz al uitării. 

Oamenii dau în această zi şi de pomană în memoria morţilor. În unele sate polonezii duc la cimitir dulciuri sau alte produse de patiserie şi le dau copiilor.

Obiceiuri de Crăciun

Spre deosebire de creștinii ortodocși din regiunea Cernăuți, care sărbătoresc Crăciunul pe stil vechi (în afara comunității românești din Ținutul Herța) în data de 7 ianuarie, etnicii polonezi celebrează nașterea Domnului pe 25 decembrie. 

Un moment important pentru polonezi este reprezentat de cina din 24 decembrie. În preajma Crăciunului se ține post. Unii polonezi țin post negru cu o zi înaintea Nașterii Domnului. Pe masa de sărbătoare polonezii pun neapărat nu mai puțin de 12 feluri de mâncare, reprezentând potrivit unor explicații, lunile anului, potrivit altor explicații – cei 12 apostoli ai lui Isus Hristos. Este foarte important ca creștinii să întâmpine sărbătoarea Nașterii Domnului cu sufletul împăcat. Polonezii pun neapărat pe masa de sărbătoare două feluri de mâncare specifice – Ștrudel și Knidli.  Ștrudelul este o umplutură dulce înfășurată într-un aluat despicat și apoi coaptă, iar knidli – bucată tradițională poloneză, care este gătită în satele din regiunea Cernăuți din cartofă și ciuperci. 

Sărbătorirea Naşterii Domnului începe pentru polonezii din nordul Bucovinei în dimineaţa zilei de 24 decembrie. Băiții și fetele merg pe la case şi spun poezii despre naşterea Pruncului Iisus, făcând urări de bine gospodarilor. Spre seară se așteaptă colindătorii și se pregătește masa festivă de Crăciun. În regiunea Cernăuți s-au păstrat colinde poloneze moștenite de la străbuni.

A doua zi de Crăciun, feciorii și băieții mici umblă cu udatul, la rude, cunoscuți și la fete. Intrând în case, ei rostesc urări speciale și apoi udă fetele, nu cu apă, ci cu parfum. De Anul Nou, feciorii umblă cu semănatul, intrând în case ei rostesc urări speciale acestei sărbători după care seamănă prin casă cu grâu, porumb, orz, ovăz semnificând belșugul gospodăriei din anul respectiv. În unele localități din nordul Bucovinei aceste obiceiuri s-au păstrat integral, în altele parțial. 

Festivalul Internaţional de Folclor „Întâlniri Bucovinene”

Potrivit reprezentanților de vază ai comunității poloneze din regiunea Cernăuți, cel mai important eveniment cultural pentru etnicii polonezi este Festivalul „Întâlniri Bucovinene”. În cadrul evenimentului de importanță europeană sunt prezentate folclorul și tradițiile Bucovinei prin participarea organizatorică a șase țări, în care trăiesc foști locuitori ai Bucovinei și urmașii acestora: Polonia, Ucraina, România, Ungaria și Republica Moldova.

Sub această denumire, Festivalul Internaţional de Folclor „Întâlniri Bucovinene”, se desfăşoară anual, începând din 1989, acțiunile festivalului. Ideea organizării acestui festival a cucerit două personalităţi: mai întâi, pe profesorul filolog slavist al Universității din Varşovia, cernăuţean de origine, Kazimierz Feleszko şi pe etnograful de la Casa de Cultură a oraşului polonez Pila, Zbigniew Kowalski. Începuturile acestui festival îşi au originea în anul 1986.

În orăşelul Jastrowie, care se află nu departe de oraşul Pila – Polonia, s-a format un grup artistic de amatori „Jastrowiacy”, alcătuit din emigranţi polonezi din Bucovina.

Organizatorii festivalului s-au lămurit, în scurt timp, că imboldul care i-a mânat să se apuce de treabă şi i-a călăuzit în timp, a fost nevoia de conservare şi de promovare a imaginii Bucovinei, ca regiune multi-naţională, în care grupurile etnice diferite au trăit şi trăiesc în bună înţelegere şi fără conflicte între etnii.

Ideea principală a „Întâlnirilor Bucovinene” este convingerea că, atât timp cât „susţinerea şi prezentarea integrală a valorilor bucovinene în general, ca şi a identităţii culturale proprii, le sunt la fel de necesare bucovinenilor, care locuiesc peste Prut şi pe Siret, pe cât le sunt bucovinenilor emigranţi”, după cum spunea Zbigniew Kowalski, organizatorii vor păstra forma actuală de organizare a festivalului.

Potrivit președintelui Societății pentru Cultura Poloneză din „Adam Mickiewicz” regiunea Cernăuți, Wladyslaw Strutynski, la acest festival participă cu mare entuziasm colectivele artistice din regiune. Este vorba de colectivul Folcloric „Vianecec” din Pătrăuții de Jos, colectivul etnofolcloric „Eho Prutu” din Cernăuți, ansamblul de copii „Florile Bucovinei” din Cernăuți, grupul studențesc „Culorile Bucovinei”, colectivul folcloric „Dolineanka” din Crăsnișoara Veche, colectivul folcloric „Valea Siretului” din Tereblecea. De precizat că grupul Folcloric „Vianecec” din Pătrăuții de Jos, colectivul etnofolcloric „Eho Prutu” din Cernăuți și ansamblul de copii „Kvity Bukovyny” (Florile Bucovinei) din Cernăuți au fost recunoscute în Polonia ca ansambluri folclorice emerite pentru cultura poloneză.

Folclorul polonez din Bucovina

Polonezii din nordul Bucovinei au păstrat multe elemente ale folclorului autentic – cântece care descriu realitatea bucovineană. Un exemplu este colectivul etnofolcloric „Dolina Siretu” (Valea Siretului), care prezintă publicului cântece cu elemente geografice și istorice specifice zonei. 

Este reprezentativ un cântec cules în localitatea Tereblecea: „La marginea satului, în țara fagilor / Curge apa ca o lacrimă / Pe marginea Siretului. / Apa curge pe o vale, / Dar bate în stânci din munți. / Apa bate ca inima mea, / Lăsând în urmă timpurile uitate. / Curge apa zi și noapte / Prin pământul Tereblecei. / Trece apa mai repede ca noi / Prin valea lungă de tot”. Folclorul polonez din nordul Bucovinei ține de evenimentele de familie, dar și de calendarul creștin: cântece de nuntă, colinde, cântece de jale, cântece vesele.

Pe lângă Gimnaziul nr. 3 din or. Cernăuți funcționează colectivul de copii „Kvity Bukovyny” (Florile Bucovinei). Acest grup folcloric a crescut 4 generații de artiști, care reprezintă muzica corală poloneză din regiunea Cernăuți. O muncă titanică a fost depusă pentru dezvoltarea acestui colectiv de copii de către coordonatoarea grupului Alla Zubcic. Ea consideră că muzica corală poloneză nu este o îmbinare haotică a unor voi singulare, ci o armonie. „Le recomand elevilor să nu asculte cum cântă colegii, ci să asculte muzica din interiorul lor. Scopul unor corist nu este de a asculta melodiile străine, ci de a cânta corect partea ta de piesă”, susține doamna Zubcic. Colectivul de copii „Kvity Bukovyney” (Florile Bucovinei) există din anul 1998. În acest cor cântă nu doar copii care sunt de naționalitate poloneză, ci și toți cei care învață limba poloneză și simt aproape muzica și folclorul acestui popor. Corul a fost premiat în cadrul mai multor concursuri orășenești, regionale, dar și internaționale.