MAGHIARII DIN SUDUL BUCOVINEI

1.Așezare, situația demografică și organizarea în teritoriu

Istoria maghiarilor bucovineni (o bună parte dintre ei erau secui) este destul de atipică. Aceștia au fost aduși atât din Transilvania cât și din Moldova de către autoritățile imperiale austriece începând cu sfârșitul secolului XVIII, întemeind cinci colonii.

În 1776 a fost întemeiată colonia Istensegíts  („Dumnezeu  să  ne ajute!”), astăzi Ţibeni, în anul următor fiind întemeiată Fogadjisten („cum o vrea Dumnezeu!”) astăzi Iacobeşti.

În 1785 au fost întemeiate Hadikfalva  („satul  lui  Hadik”),  astăzi  Dorneşti) și Józseffalva, astăzi Vornicenii Mari. Andrásfalva („satul lui András), în prezent Măneuţi a fost întemeiată în 1786.

Principala ocupație a acestor maghiari a fost agricultura (inclusiv creșterea animalelor) și legumicultura. Mărturiile vremii arată că în Istensegíts (Țibeni), aceștia aveau multe livezi de meri.

În 1791, populația totală a acestor 5 colonii era de 1950 locuitori. În 1842, în cele 5 colonii locuiau 5968 persoane, dintre care 4618 romano-catolici și 384 calvini.

Reproducem în continuare un tablou cu situația din 1910 a populației maghiare din Bucovina, care locuia în colonii compacte. 

Denumirealocalității	Populațiatotală	Maghiari	%
Istensegíts	2981	2835	95,1%
Andrásfalva	2425	2247	92,7%
Hadikfalva	4636	4213	90,9%
Józseffalva	1129	605	53,6%
Fogadjisten	758	165	21,8%
Satu Mare –românesc	1649	135	8,2%
Frătăuții Noi – românesc	4060	82	2,2%
Total	17628	10282	1,3%

Recensământul din 1930 înregistra existența în Bucovina a 11867 maghiari.

Începând cu anul 1941, cea mai mare parte a maghiarilor bucovineni au emigrat în Ungaria, plecând cu trenul din gara Dornești. După război și după o scurtă așezare în regiunea Bacska din Voivodina sârbească, au înfiinţat Asociația Națională a Secuilor Bucovineni (Bukovinai Székelyek Országos Szövetsége), cu sediul în orasul Bonyhád, districtul cu același nume din județul Tolna.

Recensământul din 2002 înregistra 368 maghiari pentru județul Suceava, în vreme ce recensământul din 2011 înregistra aici numai 183 maghiari, majoritatea lor locuind în Câmpulung Moldovenesc, Suceava și Vatra Dornei.

Organizația centrală a maghiarilor din spațiul românesc, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, dispune de filiale în 26 de județe din România. Președintele filialei județene Suceava este Adriana Hapenciuc, Ștefan Csukat fiind președinte executiv.

Tradițiile religioase și culturale ale maghiarilor bucovineni sunt cultivate și perpetuate de către Asociația Etnoculturala Hadik Andras din Bucovina –HABET.

2. Personalități maghiare din Istensegíts (Țibeni). Cooperarea cu urmașii maghiarilor bucovineni

Cele mai importante personalități maghiare din această localitate sunt scriitorii László János (1878-1955) și Sántha Alajos (1914 – ?), autorul celebrei cărți Maghiarii din Bucovina, distins pe 18 august 2007 cu ordinul „Sebestyén Ádám”, scriitorul și folcloristul Gáspar Simon Antal (1895-1978), pictorul și scriitorul Nyisztor-Lőrincz Gergely (1932 – ), pictorul Lőrincz Vitus (1933-1995).

În 2013 a fost constituită în Ungaria Fundația pentru protejarea cimitirelor din cele cinci sate secuiești din Bucovina (președinte Selyem Márton, vicepreședinte Vasile Ionesi). Cu fondurile acestei Fundații a fost construit în cimitirul din Andrásfalva (Măneuți) un monument care cinstește memoria locuitorilor maghiari ai satului, două monumente similare fiind inaugurate la 9 iunie 1914 în satele Țibeni și Dorneși (fostul Hadikfalva). Urmașii maghiarilor strămutați din Bucovina în 1941 vizitează des locurile de baștină ale părinților și bunicilor lor, un rol important în organizarea acestor vizite fiind jucat de preotul paroh (ortodox) din localitatea Țibeni, Valentin Pușcașu, excelent cunoscător al istoriei „maghiare” a localității Țibeni.

3. Obiceiurile (tradițiile)

Cele mai importante tradiții religioase ale maghiarilor bucovineni sunt cele pascale, de Rusalii și de Crăciun.

Cele mai reprezentative sărbători laice maghiare, observate și de către maghiarii bucovineni, sunt prilejuite de comemorarea unor evenimente cheie ale istoriei maghiare, survenite pe 15 martie,  20 august,  6 octombrie și 23 octombrie.

3.1. Tradițiile religioase

3.1.1. Tradițiile pascale. Sunt sărbătorite atât de către maghiarii romano-catolici, cât și de către cei protestanți. La catolici, în Vinerea Mare sunt organizate slujbe și procesiuni în jurul bisericilor, iar de Paște sunt sfințite alimentele, cozonacii și ouăle încondeiate.

Un obicei tipic maghiar, preluat și de către români, se desfășoară în lunea paștilor. Atunci băieții și bărbații stropesc cu parfum doamnele și domnișoarele, urându-le să rămână proaspete și tinere ca primăvara. Aceștia primesc în schimb câte un ou încondeiat (băieții) sau un pahar de vin și prăjituri (bărbații).

3.1.2. Rusaliile. Maghiarii bucovineni din Dornești, Iacobești, Măneuți, Vornicenii Mari și Țibeni urmau tradiția pelerinajelor de Rusalii încă din perioada austriacă a Bucovinei. Cele mai importante pelerinaje se organizau atunci la bisericile romano-catolice din Cacica, Cernăuți, Suceava și Rădăuți. În prezent, de Rusalii, maghiarii bucovineni participă la pelerinajul de la Șumuleu-Ciuc, cel mai mare pelerinaj din sud-estul Europei, organizat începând cu secolul XVI.

3.1.3. Crăciunul este o mare sărbătoare pentru maghiarii de pretutindeni, iar cei din Bucovina nu fac excepție de la regulă. Tipic pentru ei este prezentarea Nașterii Domnului sub forma unui spectacol, betlehemezés sau viflaim. Până în perioada interbelică, aceste spectacole aveau loc pe 24 decembrie în bisericile din coloniile mai sus enunțate ale maghiarilor bucovineni, personajele principale fiind îngerul, păstorii, Fecioara Maria, Dreptul Iosif, regele Irod și servitorul său. În prezent, maghiarii bucovineni merg și cu colindul.    

3.2.Tradițiile laice

3.2.1. 15 Martie. Maghiarii de pretutindeni sărbătoresc izbucnirea revoluției de la 1848, prin care s-a încercat obținerea independenței Ungariei de sub stăpânirea austriacă.

3.2.2. 20 august. Se sărbătorește sanctificarea lui István/Ștefan I (997-1038), primul rege creștin al Ungariei, reprezentant al dinastiei arpadiene. A fost canonizat la 20 august 1083 de către papa Grigore al VII-lea. În anul 2000, această canonizare a fost recunoscută și de către patriarhul Bartolomeu I al Patriarhiei Ortodoxe de Constantinopol, Ștefan I devenind sfânt și pentru biserica ortodoxă.

3.2.3. 6 octombrie. Este comemorată executarea prin spânzurare, la Arad, a 13 generali maghiari, participanți la revoluția de la 1848. Tradiția populară relatează că, în timpul execuției, soldații austrieci își ciocneau cănile de bere, sărbătorind înfrângerea trupelor revoluționare maghiare. Pentru a înfiera acest comportament, maghiarii au jurat să nu-și mai ciocnească cănile de bere timp de 150 ani. După 2000, această tradiție este păstrată doar de membrii unor organizații patriotice.

3.2.4. 23 octombrie. Comemorarea izbucnirii revoluției maghiare antisovietice din 23 octombrie – 4 noiembrie 1956, soldată cu moartea a circa 2.500 cetățeni maghiari și 700 soldați sovietici.

4. Proverbe și povești

Specialiștii în istoria maghiarilor bucovineni arată că aceștia au adus în Bucovina din patria mamă proverbele, legendele și poveștile din Ungaria. Reproducem în continuare câteva mostre reprezentative.

1. Copiii, bețivii și nebunii spun adevărul.

2. Decât o vară cioară, mai bine o zi șoim.

3. Pasărea după pene, omul după prieteni se cunoaște.

4. Mânia este un sfetnic rău.

5. Nenorocirea vine călare și pleacă pe jos.

Împăratul urşilor

A fost odată un croitor care avea trei fete.

Într-o bună dimineaţă, pornind croitorul la târg, şi-a întrebat fetele ce să le aducă în dar. Cea mare i-a cerut un şorţ, mijlocia o pereche de papuci brodaţi, iar mezina un fir de trandafir.

Croitorul a cumpărat în târg şorţul şi papucii brodaţi, dar fir de trandafir n-a găsit nicăieri. Îşi spuse însă că în drum spre casă va găsi o grădină, din care să-i ceară stăpânului un fir de trandafir.

Pe drumul de întoarcere, văzu o casă cu gard de fier şi o grădină de trandafiri. 

Croitorul vârî mâna, rupse un fir de trandafir şi tocmai era să tragă mâna înapoi, când auzi un glas:

• Ia stai, croitorule, că nu-i tocmai cum crezi tu!

S-a speriat croitorul, căci avea în faţa lui un urs. 

– Poţi să iei trandafirul, spuse ursul, dar numai dacă peste un an încheiat mi-o aduci pe cea pentru care l-ai rupt! Căci nu mă poate dezlega de blestem decât fecioara care mă va îndrăgi.

Speriat, croitorul făgădui totul însă se gândi că într-un an multe se pot întâmpla!

Fetele se bucurară de daruri – mai cu seamă mezina, care toată noaptea mirosi firul de trandafir.

Împlinindu-se anul, ursul se urcă în caleaşca de catifea, opri în faţa casei croitorului şi zgrepţănă cu gheara în geam:

– Sunt eu, împăratul urşilor! Am venit să-ţi iau fata pentru care ai adus firul de trandafir.

Fata nu înţelegea nimic, dar taică-său îi spunea întruna că nu are de ce se teme: că o să-i fie bine, că, la urma urmei, se mărită cu un fecior de împărat!

Vrând-nevrând, mezina trebui să plece. Iar împăratul urşilor era fericit cum nu mai fusese nicicând.

Fata nu se temea de jivinele din curtea ursului: erau blânde toate ca nişte mieluşei şi-i umblau în voie; până şi leii mârâiau mai domol, să n-o sperie.

Ei, de speriat se cam speriase dânsa – şi încă cum! – de întorcea noaptea de două ori cheia în broască: vezi Doamne, să nu poată pătrunde nimeni în chilie.

Până la urmă trebui totuşi să deschidă uşa, căci a doua zi în zori sosi o mâţă sălbatică, aducând vestea cum că împăratul urşilor e foarte bolnav și vrea să mănânce bezele cu miere. Fata spuse:

• Faceţi-i bezele, dacă aşa vrea!

– Însă doreşte să le mănânce din mâna ta; altminteri nu se face sănătos.

După aceea, veni popândăul care spuse: „Împăratul urşilor e atât de bolnav, încât nici nu mai ştie ce spune; poate că nu apucă nici măcar amiaza de astăzi.”

Fata atunci spuse:

– Nu vreau să moară din pricina mea. Păziţi bezelele să nu se ardă în cuptor!

După ce împăratul urşilor mâncă şi cea de-a treia bezea din mâna mezinei, se prefăcu într-un flăcău de toată frumusețea. Tot atunci se preschimbară în oameni toate animalele din curtea sa.

A urmat ospățul de nuntă, la care au fost poftite toate animalele pădurii.