ARMENII DIN SUDUL BUCOVINEI
Așezare, situația demografică și organizarea în teritoriu
În conformitate cu mărturiile istorice credibile, armenii se așează în Moldova în secolul XIV. În 1401 Suceava era reședința unui episcop armean, afiliat episcopiei din Liov (astăzi Lviv, Ucraina). Începând cu 1449, armenii de aici erau subordonați canonic Patriarhiei ortodoxe din Constantinopol. Ulterior, Ștefan cel Mare (1457-1504) permitea așezarea în Moldova a 10.000 familii de armeni.
În 1646, în Suceava existau 3000 de armeni și 4 biserici. Armenii din Galiția devin romano-catolici în secolul XVII. Foarte mulți dintre ei emigrează în Transilvania în vremea lui Gheorghe Duca (1669-1672), care-i acuză de un complot în contra sa, întemeind orașele Armenopolis (Gherla) și Elisabetopolis (Dumbrăveni).
Recensământul feldmareșalului Rumianțov din 1774 consemna existența a 55 familii de armeni localnici și 25 armeni străini în Suceava și 7 armeni străini în Cernăuți. În timpul stăpânirii austriece (1774-1918) vin în Bucovina mai multe familii de armeni catolici din Galiția.
În 1781 existau în Bucovina deja 129 familii de armeni, peste un deceniu autoritățile austriece consemnând deja existența a 900 armeni în această provincie
Din totalul celor 114 mari proprietari existenți în Bucovina în 1875, 38 erau armeni catolici și polonezi și 12 armeni ortodocși.
În a doua jumătate a secolului XIX, armenii dețineau mai multe sate și proprietăți (moșii) în sudul Bucovinei: Mitoc, Zamca, Șcheia, Negostina, Iacobești, Todirești, Soloneț, Mărițeia, Stejăroaia, Brăiești, Slobozia/Milișăuți, Reuseni.
În 1900, în Bucovina trăiau 439 armeni catolici și 381 armeni ortodocși iar în 1910, anul ultimului recensământ imperial austriac, în provincie locuiau 657 armeni catolici și 341 armeni gregorieni.
Recensământul din 1930 înregistra în Bucovina 234 armeni catolici și 139 armeni gregorieni, cei mai mulți armeni din ultima categorie locuind în orașul Suceava (92). Cei mai mulți armeni catolici trăiau atunci în Cernăuți (84) și în Bănila pe Ceremuș.
În 2002, în orașul Suceava locuiau 35 armeni (din 36), câteva zeci de armeni locuind și în orașul Cernăuți.
Armenii suceveni dispun de 4 monumente istorice de importanță națională, 3 situate în oraș (Biserica Sf. Simion, Biserica Sf. Cruce, Biserica Sf. Auxentie – în complexul mănăstiresc Zamca) și 1 în afara orașului – mănăstirea Hagigadar („Îndeplinirea Dorințelor”), situată în satul Bulai, comuna Moara (3 km de Suceava).
În conformitate cu opiniile specialiștilor, în sudul Bucovinei există o serie de nume cu rezonanță românească însă, acestea ar fi de origine armenească: Blănaru, Bocăneţ, Botoşan, Botuşan, Ciubotar, Croitor, Diacon, Găină, Hulubei, Popovici, Siretean, Tănase.
Uniunea Armenilor din România (președinte Varujan Vosganian), dispune de o sucursală la Suceava, condusă de către Ioan Foit, de editura „Ararat” și de publicația cu același nume. Această organizație dispune de sucursale în Moldova, Transilvania și Dobrogea.
Obiceiurile (tradițiile)
Armenii bucovineni păstrează cu sfințenie două tipuri de tradiții: religioase și laice. În cadrul tradițiilor religioase, cunoscute, prezervate și popularizate ca nimeni altul de către părintele Azad Mandalian, se remarcă următoarele: Crăciunul; Vartavar; Adormirea Maicii Domnului,
2.1. Tradiții religioase
Crăciunul
Este sărbătorit întotdeauna pe stil vechi, pe 6 ianuarie. După o săptămână de post, în ziua de Crăciun se aduc de la biserică un număr de lumânări egale cu numărul membrilor familiei și se prepară bucate tradiționale armenești. În aceeași zi, se slujește o liturghie specială pentru sufletele celor plecați dintre noi, numită Liturghia pentru liniștea sufletelor.
Vartavar (Schimbarea la față)
Se sărbătorește de regulă în a 7-a săptămână după Rusalii, fiind precedată de un post de 7 zile. În mod traditional, locuințele și biserica sunt împodobite cu cât mai mulți trandafiri (vart = trandafir), iar armenii se stropesc cu apă. În anul 2022, Vartavar urmează să fie sărbătorită pe 24 iulie.
Adormirea Maicii Domnului
Se sărbătorește la ortodocși și romano-catolici pe 15 august, la armeni însă aceasta se sărbătorește întotdeauna în duminica anterioară datei de 15 august.
Armenii bucovineni și pelerinii armeni din România sau diaspora sărbătoresc Adormirea Maicii Domnului la Mănăstirea Hagigadar.
Mănăstirea este cunoscută încă din secolul XIX pentru tradiția urcării în genunchi a dealului pe care este ridicată biserica și a înconjurării tot în genunchi, de trei ori, a bisericii de către pelerinii care își doresc împlinirea unei dorințe.
După oficierea liturghiei în limba armeană de către părintele Azad Mandalian, pelerinii (nu neapărat armeni) sunt invitați la o agapă denumită „hurban”. Cu această ocazie se servește „aganciabur”, un fel de supă făcută din verdețuri muiate în lapte acru și uscate, completată cu colțunași umpluți cu carne de vită și pilaf cu carne de vită.
2.2. Tradiții laice
În cadrul tradițiilor laice, armenii din Bucovina și din întreaga lume comemorează Genocidul Armean (24 aprilie), organizat la această dată pe 15 aprilie 1915 de către fostul Imperiu Otoman, care și-a deportat și masacrat majoritatea armenilor de pe teritoriul său.
Proverbe și povestiri
Oferim în continuare câteva mostre de proverbe și o povestire armenească, care au fost răspândite în Bucovina începând cu secolul XIX, circulând și în Bucovina.
Omul înţelept e ca soarele, tot cuvântul soare naşte. Omul prost e ca şarpele, totdeauna pe om îl răneşte.
Bătrânii au zis: ce folos negrului săpun şi nebunului povaţă?
Mai bine cu cel vrednic a căra pietre, decât cu cel prost a sta la masă.
Limba dulce pe şarpe-l scoate din groapă, limba cea rea şi pe şarpe îl omoară.
Ascultă mult, însă vorbeşte puţin!
Nu-i bună mânia
Un drumeț a călătorit tare mult și într-o zi s-a oprit la o casă, unde i-a ieșit înainte o fetiță. Omul călător se așeză pe un scaun și vorbi puțin cu fetița despre câte a mai văzut prin lume. Drumețul era cuprins de-o mare nădușeală, că-l umpluseră sudorile. Calea a fost lungă și, ca orișice cale lungă, i-a fost spre oboseală.
Omul nostru, fără să mai aștepte să-i treacă puțin de oboseală, îi și cere fetiței să-i dea o cană cu apă.
Fii la inimă ca o floare și dăruiește-mă degrabă cu o cană plină de apă rece, căci nu-mi mai pot stinge setea.
Ți-oi aduce, că așa e din bătrâni și așa e bine.
Liniștită să-ți fie viața, preabună fată!
Fetița, văzându-l pe el atâta de însetat și de obosit, a luat ulciorul și s-a dus la izvorul cu apa cea mai limpede și mai rece. Sosește ea cu repeziciune. Atuncea a pus apa rece, bună și curată într-o cană. În cană a mai pus însă și niște paie de grâu. Apoi îi dă drumețului cana cu apă rece, dar și cu paie de grâu.
Drumețul, văzând cele paie, a băut încet, încet, ca nu cumva să-i intre paiele pe gât. După ce a băut, i-a zis astfel:
De ce ai pus paie în apă?
Am pus paie în apă, ca să nu bei prea repede, fiindcă, venind prea de departe, erai obosit și te îmbolnăveai de piept. Ți s-ar fi aprins pieptul.
Drumețul i-a mulțumit de acest lucru. A mai trecut iarăși vreme și a sosit același drumeț, care era la fel de obosit. De data aceasta era și cu nevasta lui și era cam supărat.
Mi-i rugarea a-mi aduce apă bună și rece de la izvor.
De îndată ți-oi aduce.
Mulțumită îți dau din inimă pentru aceasta.
Fata s-a dus cu ulciorul și a adus bună apă. Acuma însă ea face altceva: pune un scai-doi, în cană. Drumețul, cum era tare însetat a băut apa, însă tare încet, ca să nu-i vină scaii la gură.
De ce-ai făcut acest lucru?
Este lucru cu taină!
Și care-i taina?
Uite, am pus scaii, ca să bei încet apa, să-ți treacă mânia. Mânia este ca scaiul și otrava și strică la om. În lume nu trebuie nicăieri mânie, ci dragoste și pace.